Am jucat în piesa ta de teatru..

Abia aştept momentul în care mă voi trezi într-o dimineaţă şi voi şti că te-am uitat definitiv..Am mai crezut asta de multe ori,dar imediat ce te vedeam realizam că a fost doar o iluzie.În acea dimineaţă mă voi trezi fericită,mângâiată de soarele ce străpunge încet perdeaua camerei mele..Voi zâmbi cu toată fiinţa mea şi voi şti că ceva s-a schimbat,mă voi simţi eliberată..Voi păşi cu picioarele goale pe parchetul rece,mă voi simţi uşoară,plutitoare.Te voi vedea din întâmplare,undeva,pe o stradă uitată de lume..Nu vei fi singur,vei fi alături de "Ea" ..Îţi voi citi pe chip fericirea parcă amorţită acolo de altădată,voi vedea cum acum ochii tăi îi luminează "Ei" privirea..Mi se va părea totul atât de banal..voi şti exact ce simţi,voi ghici fiecare mişcare pe care urmează s-o faci..Şi asta pentru că la tine e mereu la fel,nu schimbi nimic niciodată.Priveşti la fel pe oricine "iubeşti",zâmbeşti la fel de senin oricărei "Ea" pe care o vrei pentru tine..Voi şti atunci cât de superficial eşti cu totul..superficial în a exista,a trăi,dar mai ales în "a iubi"..Inima nu-mi va mai tresări ca acum.."Vă" voi zâmbi cu siguranţa unui creator care îşi cunoaşte bine opera,care îi poate intui orice reacţie,sentiment,gând..Voi şti că am nevoie lângă mine de cineva care ştie să simtă original,să facă totul altfel de fiecare dată..Cineva care să nu-mi dea voie să mă simt mică,nesemnificativă..Voi fi cea mai fericită fiinţă din lume ştiind că sunt eliberată de tine,cel pentru care toată viaţa e o continuă piesă de teatru,care se repetă la nesfârşit,dar se joacă de fiecare data cu alţi actori şi poate într-un alt decor..