Ce vor femeile..?

Sa fim iubite, iubite in totalitate, sincer, neconditionat
Sa nu fim inselate..daca nu mai simtiti la fel ca noi, spuneti-ne, suntem destul de inteligente incat sa intelegem si sa plecam redandu-va libertatea (desi, s-ar putea ca apoi sa regretati,caci suntem de neinlocuit)
Sa nu ne luati drept"garantate", pentru ca nu suntem..trebuie sa fim cucerite in fiecare zi
Sa fim intelese, apreciate si mai ales ascultate (la propriu si la figurat)
Sa fim "prima optiune", inaintea unui meci de fotbal, iesire cu baietii, joc pe calculator, bere..
Sa fim laudate, sa ni se aminteasca ca suntem cele mai frumoase, ca suntem iubite, ca nu vom fi lasate singure, ca ne veti fi aproape mereu, ca nicio alta femeie(fie ea mai frumoasa sau atragatoare) nu ne va lua nicicand locul, pentru ca suntem unice.
Sa fim facute mandre pentru ceea ce suntem, pentru ca suntem femei
Sa primim in schimb toata grija pe care v-o purtam, toata afectiunea..
Sa va putem citi in ochi iubirea, fericirea de a fi impreuna cu noi
Sa ne zambiti mereu, sa nu fiti duri, rautaciosi..suntem sensibile si ne doare..
Sa ne iertati daca gresim, pana si noi suntem oameni pusi sub semnul imperfectiunii
Sa fiti romantici, sa ne aduceti din cand in cand cate o floare, sa ne surprindeti cu gesturi tandre si imbratisari calde
Sa ne vorbiti frumos, exact asa cum ati face-o cu cineva care nu va cunoaste si pe care vreti sa impresionati
Sa nu ne faceti geloase, cu sau fara voie, pentru ca, din nou, doare mult prea tare..
Sa ne credeti si sa ne intelegeti durerea, teama, neincrederea..
Sa nu va speriati daca, din prea multa sensibilitate, mai si plangem in bratele voastre uneori..
Sa fiti tot timpul sinceri cu noi
Si, nu in ultimul rand, sa fiti voi insiva pentru ca noi va iubim exact asa!

Will you marry me?

Este atat de bine sa te simti iubit incat iti e frica sa nu se duca totul de rapa..Mai ales ca ai mai suferit si stii deja cat de amara e tristetea.Nu ma gandesc de multe ori la asta,dar cand imi aduc aminte ma tem.Ma tem mai ales pentru ca acum iubesc atat de puternic...Si da,pare banal..am mai scris asta referindu-ma la alte persoane.Dar nu,acum e diferit..mult.
E diferit mai ales pentru ca am invatat sa ma deschid si sa nu mai tin totul in mine..Iar el m-a ajutat pentru ca nu s-a speriat de felul in care ii asez totul atat de sincer in fata..
Iubesc...atat de mult incat ma vad la casa mea,a nostra,imi inchipui o alta lume desprinsa de rutina in care ma aflu de atatia ani..O lume a nostra pe care o cladim cu iubire..
Poate dau din nou dovada de imaturitate sa ma gandesc asa departe,dar totusi o fac..Si e atat de dulce gandul..e,in fapt,singurul care imi ridica moralul ori de cate ori simt cum ma prabusesc din chestiuni marunte ale vietii de adolescent..Si ma agat de acest gand ca de o liana salvatoare si totusi primejdioasa..
E mult timp in joc..prea mult pentru a avea certitudini..caci natura umana e schimbatoare.Si totusi,cand stau cu capul pe umarul lui,il simt atat de "al meu" incat cred ca asa va ramane..Si voi face tot posibilul sa ramana asa.
Mi-e teama sa nu-l pierd..va pleca si distanta e cel mai mare inamic..Dar daca vom trece impreuna si peste asta vom fi mult mai puternici..Voi sti atunci ca da,se poate..
Pana atunci,voi inspira iubire multa multa,cat sa-mi ajunga pentru cand nu va mai fi aici..