Este atat de bine sa te simti iubit incat iti e frica sa nu se duca totul de rapa..Mai ales ca ai mai suferit si stii deja cat de amara e tristetea.Nu ma gandesc de multe ori la asta,dar cand imi aduc aminte ma tem.Ma tem mai ales pentru ca acum iubesc atat de puternic...Si da,pare banal..am mai scris asta referindu-ma la alte persoane.Dar nu,acum e diferit..mult.
E diferit mai ales pentru ca am invatat sa ma deschid si sa nu mai tin totul in mine..Iar el m-a ajutat pentru ca nu s-a speriat de felul in care ii asez totul atat de sincer in fata..
Iubesc...atat de mult incat ma vad la casa mea,a nostra,imi inchipui o alta lume desprinsa de rutina in care ma aflu de atatia ani..O lume a nostra pe care o cladim cu iubire..
Poate dau din nou dovada de imaturitate sa ma gandesc asa departe,dar totusi o fac..Si e atat de dulce gandul..e,in fapt,singurul care imi ridica moralul ori de cate ori simt cum ma prabusesc din chestiuni marunte ale vietii de adolescent..Si ma agat de acest gand ca de o liana salvatoare si totusi primejdioasa..
E mult timp in joc..prea mult pentru a avea certitudini..caci natura umana e schimbatoare.Si totusi,cand stau cu capul pe umarul lui,il simt atat de "al meu" incat cred ca asa va ramane..Si voi face tot posibilul sa ramana asa.
Mi-e teama sa nu-l pierd..va pleca si distanta e cel mai mare inamic..Dar daca vom trece impreuna si peste asta vom fi mult mai puternici..Voi sti atunci ca da,se poate..
Pana atunci,voi inspira iubire multa multa,cat sa-mi ajunga pentru cand nu va mai fi aici..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu