Atât de dor..

Ştii oare cât de dor îmi e de tine?
Da,încă mi-e dor..şi plouă..
Oare soarele s-a ascuns pentru că nu mai eşti lângă mine?
Azi mi-a fost grozav de dor de tine..parcă te vedeam mişcându-te lângă mine şi îmi zâmbeai..
Da,tu!
Tu cel care mă iubeşte "cel mai mult",tu nesuferitul meu..acelaşi "tu"..
Aş da orice să mă mai priveşti o dată aşa cum obişnuiai să o faci..
Spui că îţi cer mult?
Dar dragul meu,cu mine cum rămâne?
Pe mine cui mă laşi când tu ştii prea bine că nu pot lăsa pe altcineva să se apropie de mine?
Am rămas doar a ta..

Frântură de "Noi"

"-Pupă-mă!
-Pupă-mă şi tu!..Mă iubeşti mult,nu?
-Da.Cel mai mult.."


Acum realizez că aş fi preferat să mă iubeşti "mult"..Nu" cel mai mult "! De unde să ştiu eu cât îi iubeşti tu pe alţii ca să-mi pot da seama dacă acel " cel mai mult" este sau nu "mult"?

Doare..

De ce mai caut să privesc în urmă când nu am niciun indiciu că ce s-a întâmplat a fost real?
De ce continui să sper acum,când ochii tăi sunt doar o ferestră ce pentru mine s-a închis?
De ce să sufăr când tu râzi?
Să vibrez la fiecare apropiere deşi tu nu mă mai vezi?
Sunt sătulă să mai fiu prinsă în trecut..Am nevoie de o mână de care să mă prind,de o privire care să mă readucă la viaţă pentru că simt cum totul trece pe lângă mine..Sunt absentă..
Iar ţie ce-ţi pasă?Ce uşor îţi e ţie să pleci fără să spui măcar "Adio"..Ce uşor îţi e să zâmbeşti când şti că ai lăsat în urma ta un suflet pierdut..Cu câtă seninătate dai totul la o parte de parcă totul a fost în imaginaţia mea..
Puteai măcar să-mi spui că o să mă doară fiecare zâmbet,fiecare picătură de fericire..Dar ai plecat..Atât ai avut tu să-mi oferi..
Doare..

Simt!

Dezamăgită..Asta e tot ce pot spune despre starea mea de acum.Mă întreb de ce viaţa nu este acel ceva pur la care visam când eram mică..sunt prea multe minciuni,prea multe aparenţe înşelătoare.Astăzi nimeni şi nimic nu mai este ceea ce pare..de multe ori am impresia că nici eu nu mai sunt eu..Mă las prinsă în furtuna de legi nescrise ale lumii şi uit de propriile mele legi..uit de limitele şi principiile mele,uit să-mi mai ascult vocea interioară,uit să mă mai gândesc la faptul că de multe ori îmi fac singură rău.Ajung să cred că sunt ceea ce nu sunt,ajung să semăn din ce în ce mai mult cu lumea din jurul meu şi din ce în ce mai puţin cu mine.În ziua de astăzi nu te poţi exterioriza fară să pari slab,nu poţi iubi fără să pari vulnerabil..Ajung să neg sentimente,să-mi opresc gândurile în interior ..de ce? Dacă privesc în urmă răspunsul pare a fi nevoia de a nu mai suferi..Dar oare nu doare mai mult momentul în care punem seara capul pe pernă şi nu putem dormi pentru că ştim că tocmai a mai trecut o zi în care ne-am lăsat manevraţi de dorinţa de a părea puternici?Oare nu ne e dor să fim "noi",să plăngem cănd suntem trişti,să urlăm de fericire atunci când suntem cu adevarat fericiţi,să îmbrăţişăm atunci când dorim să protejăm,să iubim?Ba da,ne este dor.. dar de multe ori preferăm să rămânem închişi în noi,să trăim prin gânduri,visând la viaţa ce trece pe lângă noi,ce nu se opreşte în loc pentru suferinţa sau teama noastră.Eu ştiu că nu aşa vreau să trăiesc.Vreau să simt,nu să mimez sentimente..vreau să zâmbesc doar atunci când inima mea rade,să plâng atunci când sufăr,nu să mimez fericire..Sunt sătulă de superficialitate..superficialitatea din priviri,din gesturi,din iubire.Nu vreau să mai trăiesc superficial!Vreau să ating,să simt,să respir..să alerg,să obosesc,să adorm zâmbind..Şi toate astea să le fac din inimă,să fac totul pentru că "SIMT"!

Am jucat în piesa ta de teatru..

Abia aştept momentul în care mă voi trezi într-o dimineaţă şi voi şti că te-am uitat definitiv..Am mai crezut asta de multe ori,dar imediat ce te vedeam realizam că a fost doar o iluzie.În acea dimineaţă mă voi trezi fericită,mângâiată de soarele ce străpunge încet perdeaua camerei mele..Voi zâmbi cu toată fiinţa mea şi voi şti că ceva s-a schimbat,mă voi simţi eliberată..Voi păşi cu picioarele goale pe parchetul rece,mă voi simţi uşoară,plutitoare.Te voi vedea din întâmplare,undeva,pe o stradă uitată de lume..Nu vei fi singur,vei fi alături de "Ea" ..Îţi voi citi pe chip fericirea parcă amorţită acolo de altădată,voi vedea cum acum ochii tăi îi luminează "Ei" privirea..Mi se va părea totul atât de banal..voi şti exact ce simţi,voi ghici fiecare mişcare pe care urmează s-o faci..Şi asta pentru că la tine e mereu la fel,nu schimbi nimic niciodată.Priveşti la fel pe oricine "iubeşti",zâmbeşti la fel de senin oricărei "Ea" pe care o vrei pentru tine..Voi şti atunci cât de superficial eşti cu totul..superficial în a exista,a trăi,dar mai ales în "a iubi"..Inima nu-mi va mai tresări ca acum.."Vă" voi zâmbi cu siguranţa unui creator care îşi cunoaşte bine opera,care îi poate intui orice reacţie,sentiment,gând..Voi şti că am nevoie lângă mine de cineva care ştie să simtă original,să facă totul altfel de fiecare dată..Cineva care să nu-mi dea voie să mă simt mică,nesemnificativă..Voi fi cea mai fericită fiinţă din lume ştiind că sunt eliberată de tine,cel pentru care toată viaţa e o continuă piesă de teatru,care se repetă la nesfârşit,dar se joacă de fiecare data cu alţi actori şi poate într-un alt decor..

Dragoste cu aromă de îngheţată..

Mai ţii minte zilele cu soare..zilele noastre cu soare?Mai ţii minte cum mă luai în braţe,acolo în mijlocul tuturor privirilor curioase?Oare îţi mai aminteşti cum stăteam amândoi pe o bancă din curtea liceului şi împărţeam o îngheţată ca doi copii cu soare în priviri?Simt încă gustul acelei îngheţate..sau poate gustul buzelor tale..Iar acum că stau şi mă gândesc,îmi pare că şi iubirea noastră,a ta, se aseamănă cu acea îngheţată..A existat,ne-am bucurat de ea,am simţit-o prin fiecare por al pielii,prin fiecare strângere de mână,zâmbet,atingere..Dar s-a dus..s-a dus odata cu primăvara..de parcă se temea ca nu cumva vreo rază mai puternică de soare s-o atingă..Am simţit amândoi când s-a terminat şi totuşi în mine a mai rămas ceva..a rămas acel verde,verde pur,scăldat în raze de soare..Dar oare tu mai ţii minte?Dacă ai citi aceste rânduri desprinse din amintire,oare ai tresări?Oare ai simţi cum ceva din tine te înalţă,te face să vibrezi?Ai simţi oare pe buze acel gust de căldură topită în răcoare,acel gust al iubirii de demult?Sunt mii de întrebări ce-mi străbat inima,inima care nu înţelege că tu ai uitat-o..dar mintea mea ştie că s-a terminat.Şi cred că doare..dar e o durere absurdă prin faptul că se încăpăţânează să nu-mi dea pace de atâta timp..Am aşa o poftă de îngheţată..

Ce-a mai rămas din iubire..

Am să te opresc odată când vei trece pe lângă mine şi am să te iau de mâna.Vei încerca să mă alungi,îmi vei ocoli privirea.Dar n-am să te las să pleci..am să te privesc in verdele ochilor şi am să mă strecor în fiecare gând de-al tău.Îmi vei spune să plec,să te las,să tac..mă vei crede nebună,mă vei da la o parte.Şi atunci voi striga"De ce???"Vei râde,mă vei privi cu dispreţ şi vei pleca cum ai mai plecat de atâtea ori..Iar eu voi plânge,voi alerga in urma ta şi-ţi voi spune"Te iert pentru tot..Tot ce ai făcut,faci şi vei face..Dar te rog mai priveşte-mă o dată,o singură dată ca atunci..atunci când mă luai de mână şi mă ridicai pâna la cer..atunci când confundam verdele ochilor tăi cu razele de soare care îţi îndulceau privirea..iar când zâmbeai nu mai ştiam dacă zâmbeşti tu sau inima mea..O singură privire..atât îţi cer..".Vei izbucni în râs,iar eu voi plânge cum am mai plâns..şi tu vei râde cu fiecare lacrima de-a mea..Mă voi apropia şi îţi voi da o palma..iar cu ultimele puteri îţi voi şopti:"Pentru că te iubesc"..Mă voi îndepărta şi vei şti că m-ai văzut pentru ultima oară..